Vitrajele izolante, esențiale pentru performanțele termice și acustice ale unei construcții, sunt supuse unor criterii stricte de calitate, reglementate de standardul SR EN 1279:2018. Acest standard definește parametrii ce trebuie respectați pentru a asigura acceptabilitatea aspectului geamurilor și pentru a garanta un produs de calitate.

Defectele de aspect ale vitrajelor

Un geam poate fi considerat defect de aspect dacă există asimetrie în vizualizarea mediului exterior prin geam, care poate deranja un observator.

Condiții de examinare:

• Observatorul trebuie să fie situat într-o încăpere, la o distanță de 2 metri față de geam.
• Privirea trebuie să fie perpendiculară pe geam, către exterior, și să dureze 30 de secunde pentru fiecare geam.
• Examinarea se face în condiții de iluminare uniformă, fără raze directe ale soarelui.

Luminozitatea:

• În absența razelor soarelui care să cadă direct pe geam.

Se consideră ca fiind defect, în funcție de condițiile de examinare:

• Asimetria punctuală (tip bulă) care depășește 1 mm;
• Asimetria liniară (tip zgârietură) care depășește 8 mm.

Criterii de acceptare a defectelor la geamurile izolante

tabele preluate din standardul SR EN 1279:2018

Paralelismul șprosurilor 
Devierea de paralelism dintre barele şprosurilor şi dintre barele şprosurilor şi marginea geamului trebuie să fie: 
- ≤ 2,0 mm/m în cazul elementelor cu o lungime continuă ≥ 50 cm; 
- ≤ 1,0 mm/m în cazul elementelor cu o lungime continuă < 50 cm. 

Paralelismul dintre șprosuri şi marginea ferestrei 
E permisă o deviere de paralelism dintre barele şprosurilor şi marginea ferestrei: 
- ≤ 2,0 mm/m în cazul elementelor cu o lungime continuă ≥ 50 cm; 
- ≤ 1,0 mm/m în cazul elementelor cu o lungime continuă < 50 cm. 

Îmbinarea șprosurilor 
Îmbinările sau elementele lipite ale şprosurilor pot lăsa să se vadă o anumită discontinuitate la îmbinare. Această discontinuitate care corespunde unei tensiuni tehnice de fabricaţie nu constituie un defect. 
Pot apărea mici lipsuri la nivelul lacului în apropierea liniilor de tăiere; acestea sunt inerente procesului de fabricaţie și nu constituie un defect.

Contactul șpros – sticla 
La vitrajele izolatoare de mari dimensiuni se pot produce contacte între şprosuri şi foile de sticlă, contacte care lasă urme pe produsele din sticlă şi care generează, unori, zgomote la manevrarea canaturilor. Acesta nu este un defect de fabricaţie.

Zgârieturile de suprafața și defectele punctuale ale șprosurilor 
Zgârieturile şi defectele punctuale vizibile în condiţii normale de observaţie constituie defecte de fabricaţie semnificative. 
Dacă cel puţin unul dintre criteriile de mai jos este depăşit, geamul cu şpros nu este acceptabil: 

Zgârieturile de suprafața pe șprosuri 
- o zgârietură cu lungime de 5 mm sau cu o lăţime mai mare de 1 mm; 
- 5 zgârieturi pe mai puţin de 1,50 m liniar de profil; 
- zgârietura a cărei culoare este identică cu cea a profilului şi cu o lungime ≥ 20 mm; 
- zgârietura a cărei culoare este diferită de cea a profilului şi cu o lungime ≥ 5 mm. 

Defectele punctuale pe șprosuri 
- dimensiunea minimă luată în considerare: 1 mm 
- dimensiunea maximă admisă: 2 mm; 
- deste 5 puncte pe mai puţin de 10 cm liniari de profil; 
- deste 10 puncte pe mai puţin de 50 cm liniari de profil.

Fisurarea de suprafața a șprosurilor 
Pe suprafeţele din aluminiu anodizat sau termolăcuit se pot vedea microfisuri imperceptibile în condiţii normale de observaţie, dar vizibile în lumină oblică şi/sau privite de aproape. Acestea nu constituie un defect.

Marcajul vitrajelor izolante 
Marcajul, acolo unde există, este un element de identificare a fabricaţiei geamului. Cel mai adesea, acesta se găseşte pe faţa interioară vizibilă a profilului distanţier.

Îmbinarea profilului distanțier 
Prezenţa mai multor puncte de îmbinare a profilelor distanţiere nu constituie un defect. 
Numărul de puncte de îmbinare, în afara îmbinărilor în unghi, poate ajunge la 3 fără ca acest lucru să constituie un defect. 
Spaţiul dintre două elemente puse cap la cap poate ajunge, local, la 1,5 mm, fără ca acest lucru să constituie un defect. 
Profilul distanţier nu trebuie să fie vizibil pe suprafaţa prin care se poate privi.

Restricții de utilizare a prezentelor criterii 
Geamurile izolatoare prezintă anumite caracteristici ce depind de compoziţia foilor de sticlă şi de structura (alcatuirea) lor. Anumite fenomene pot aparea ca urmare a acestor caracteristici.

Deformarea obiectelor privite prin vitraj 
Deformarea sticlelor poate apărea ca urmare a trei cauze ce acţionează izolat sau cumulativ.

Deformările sticlelor tratate termic 
Toleranţele planeităţii globale şi locale maxim admise sunt definite în urmatoarele standarde: 
SR EN 12150 - pentru sticla securizată. 
SR EN 1863 – pentru sticla călită. 56 Top

Variația volumului cavității de aer sau de gaz 
Cavitatea formată prin inserarea baghetei distanțier între foile de sticlă îşi modifică volumul în funcţie de temperaturi şi de presiunea atmosferică exterioară. Foile de sticlă ale geamurilor izolante reacţionează la aceste variaţii de volum curbându-se într-o măsură mai mare sau mai mică, către interior sau către exterior, în funcţie de rigiditate şi de condiţiile climatice. Aceste deformări pot fi calculate, dar nu pot fi evitate decât în cazul geamurilor de mici dimensiuni compuse din foi de sticlă groase. Dacă nu există contraargumente întemeiate, sticla exterioară trebuie să aibă o grosime mai mare sau egală cu sticla din interior. 
Deformările sticlelor cauzate de variația volumului de gaz din cavitate nu constituie un defect.

Deformarea generată de lipsa de planeitate a suporturilor de montare 
Orice sistem de montaj (fixare, calare...) precum şi planeitatea ramei influenţează planeitatea sticlei. 
Deformările optice legate de aceste fenomene de deformare sunt inevitabile și nu constituie un defect.

Colorarea sticlei clare și a sticlei cu depunere 
Sticla clară obişnuită prezintă, întotdeauna, o uşoară colorare în transmisie, inerentă compoziţiei sticlei. 
Culoarea va fi cu atât mai accentuată cu cât sticla va fi mai groasă. Aceasta va influenţa nuanţa elementelor încorporate în vitrajele izolatoare şi, de asemenea, caracterul uniform al nuanţei pereţilor constituiţi din elemente de grosimi diferite, precum şi nuanţa elementelor privite prin geam. 
Această coloraţie a sticlei clare nu constituie un defect. 
Îmbunătăţirea performanţelor geamurilor necesită utilizarea geamurilor cu depunere. Acestea pot genera modificări în privinţa redării culorilor. Această variaţie de nuanţă nu constituie un defect.

Variațiile de aspect 
Toate tipurile de sticlă, indiferent că este clară, colorată, cu depunere, lăcuită sau ornament, prezintă uşoare variaţii de nuanţă de la o campanie de producţie la alta. Este posibilă apariţia unei diferenţe de nuanţă între un geam şi geamurile alăturate. 
Această variaţie nu constituie un defect.

„Florile” rezultate în urma tratamentelor termice - anizotropie 
În stare obişnuită, sticla este un material amorf, deci izotrop, respectiv prezintă proprietăţi optice (indice de refracţie) şi mecanice identice în toate direcţiile. 
Tratarea termică a sticlei (securizată sau călită) induce în sticlă o zonă de compresiune la nivelul suprafeţei, în urma acestui fenomen sticla devenind anizotropă. 
Lumina naturală şi proprietăţile de reflexie variază de la un punct la altul, sticla lăsând să se vadă motive divers colorate care se datorează unor fenomene de interferenţă luminoasă. 
Anizotropia nu constituie un defect. 

Franjele de interferență 
În anumite condiţii, trecătoare, de iluminat, se pot produce fenomene optice prin combinarea razelor reflectate pe suprafaţa geamurilor, care pot conduce la apariţia franjelor colorate, denumite franje de interferenţă (franje Brewster). 
Acest fenomen se datorează planeităţii şi paralelismului perfect ale feţelor sticlei. 
Franjele de interferenţă se deplasează atunci când se aplică o presiune asupra centrului geamului. Riscul de aparaţie al franjelor este redus în cazul geamurilor cu compoziţie asimetrică. 
Acest fenomen al franjelor de interferenţă nu constituie un defect al geamului.

Condensul 
Condensul la suprafaţa foilor de sticlă poate apărea: 
- pe faţa exterioară a geamului dinspre exterior (faţa #1). 
- pe faţa exterioară a geamului dinspre interior (faţa #4 în cazul geamului termoizolator dublu). 
- pe una din fețele dinspre cavitate (fața #2 sau #3)

Condensul pe fața vitrajului dinspre încăpere 
Prezenţa condensului pe faţa geamului dinspre interior este rezultatul uneia din urmatoarele situaţii: 
- spaţiu slab încălzit şi/sau insuficient aerisit; 
- spaţiu foarte umed datorită gradului de ocupare a încăperilor sau a prezenţei unor surse importante de umiditate (bucătărie, plante...); 
- temperaturi exterioare foarte scăzute. 
În cazul utilizării geamurilor izolante, fenomenul frecvent de condens semnalează, în general, existenţa unui spaţiu prost încălzit, insuficient aerisit sau foarte umed. 
Doar intervenţia asupra acestor parametri este de natură să conducă la îmbunătăţiri semnificative. 
Apariția condensului pe fața dinspre încăpere nu este un defect. 

Condensul pe fața vitrajului dinspre exterior 
Condensul superficial pe fața #1 a vitrajului izolant va apărea dacă temperatura de la nivelul acestei fețe a geamului este mult mai scăzută decât temperatura aerului exterior şi dacă punctul de rouă (temperatura la care vaporii de apă devin lichizi) al acestuia din urmă este mai mare decât temperatura sticlei. 
Temperatura superficială la exteriorul unui geam depinde de: 
- fluxul de căldură care vine din interior şi traversează sticla. Acesta depinde de diferenţele de temperatură existente între suprafaţa interioară şi suprafaţa exterioară a geamului şi de valoarea Ug a acestuia din urmă; 
- de pierderea de energie prin convecție, cu aerul exterior; 
- de pierderea de energie prin radiaţie, în special cãtre bolta cerului. 

Diverse studii precum şi măsurătorile efectuate indică faptul că schimbul de căldură prin radiaţie este relativ limitat pe vremea noroasã. Dimpotrivã, atunci când cerul este senin noaptea, se produc pierderi termice semnificative, către cer. 
De asemenea, studiile au arătat că: 
- un geam simplu nu are niciodată o temperatură superficială sub temperatura aerului exterior, astfel încât formarea condensului pe fata exterioarăeste exclus; 
- îmbunătăţirea izolaţiei termice (valoarea Ug scazută) implică reducerea transferului de căldură către suprafaţa exterioară: suprafaţa vitrată exterioară este mai rece, iar riscul de condens creşte; 
- atunci când viteza vântului este mare, temperatura sticlei are tendinţa de a se apropia de cea a aerului exterior; 
- riscul că geamul să aibă o temperatură mult mai scăzută decât cea a aerului exterior scade pe măsură ce aerul exterior se răceşte. 
În concluzie, condensul superficial la exteriorul geamurilor este un fenomen care se poate observa, uneori, noaptea şi în primele ore ale dimineţii pe geamuri bine izolate, atunci când cerul este senin şi în absenţa vântului. Pierderile termice către cerul senin sunt principala cauză a acestui fenomen. 
Fenomenul apariției condensului pe fața #1 e o dovadă a unei bune izolaţii termice și nu constituie un defect.

Condensul pe una din fețele din interiorul cavitații 
Atunci cand apare condens între foile de sticlă, acesta este considerat defect. Geamul izolator trebuie înlocuit.